Începuturile preocuparilor pentru
dezvoltarea educatiei fizice scolare pe teritoriul tarii noastre, sunt legate
de epoca domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante (1774-1782) care printr-un
hrisov dat în anul 1776 în Muntenia, aduce reglementari privind situatia
învatamantului. scoala Sf. Sava din Bucuresti cu un profesor pentru predarea
stiintelor si unul de gramatica se transforma în scoala superioara cu noua
profesori pentru limbi straine, matematica, fizica, teologie etc. si se
înfiinteaza înca doua scoli inferioare la Buzau
si Craiova.
În continutul hrisovului amintit se
faceau referiri si la "exercitiile corporale" specificandu-se
necesitatea introducerii lor în programul scolar: "dupa dejun, elevii
fiecarei clase, cu supraveghetorul sau pedagogul lor sa faca gimnastica pentru
exercitiu, în timp de o ora" sau "duminica, în zilele de sarbatori si
în zilele saptamanii, elevii sa iasa o data sau de doua ori, cu supraveghetorul
lor si 737d31h profesorul, în unele locuri din apropiere, pentru exercitii
corporale".
Inspirat de vechea cultura elena si de
cea a secolului al XVIII-lea, domnul Munteniei a indicat practicarea
exercitiilor corporale într-o perioada în care nici în scolile secundare
europene educatia fizica nu-si gasise înca un satut precis în programele de
învatamant. Intentia sa, deosebit de valoroasa nu s-a aplicat, dar trebuie
consemnata ca o contributie teoretica la fundamentarea educatiei scolare.
În a doua jumatate
a secolului al XVIII-lea se
poate vorbi despre aparitia primelor semne
a societatii de tip capitalist:
- desfiintarea iobagiei în anul 1864,;
- patrunderea capitalului strain, construirea primelor cai ferate în anul 1867;
- înfiintarea Bancii Nationale si a sistemelor de credit capitaliste în anul 1880.
Necesitatea înfiintarii unui sistem
de scolarizare care sa serveasca cerintelor impuse de dezvoltarea economica si
politica a tarilor romane se face simtita, dar nuse poate vorbi despre
preocupare pentru domeniul educatie fizica ci doar de actiuni sporadice. În
prima jumatate a secolului al XIX-lea, pe baza Regulamentului Organic din anul
1832, din bugetul scolar al principatului Muntenia, au fost angajati doi
profesori de gimnastica, unul la colegiul Sf.Sava din Bucuresti si altul la
scoala centrala din Craiova. În regulamentul scolii apar urmatoarele
instructiuni: "în timpul pauzei
se vor da scolarilor mijloace de a face exercitii gimnastice, care le pot
întari corpul si îi fac îndrazneti; se vor pazi însa a nu se sui în copaci si
de a nu alerga ".
14.1. În aceasta perioada, dezvoltarea
activitatii de educatie fizica a fost impulsionata de actiunile unor
personalitati, cel mai adesea
cetateni ai unor tari din Europa unde nivelul de dezvoltare al acestui domeniu
era mai ridicat. Italienii Luzzato si Spinzi care au predat gimnastica la " Academia
Mihaileana " din Iasi între anii 1840 - 1848, respectiv la corpul de
pompieri din Bucuresti. Ultimul, a
fost angajat dupa Unirea Principatelor în 1859, de catre domnitorul Alexandru
Ioan Cuza ca profesor de gimnastica si scrima la scoala militara din Iasi.
Elvetianul Louis Seres, care în
anul 1848 a deschis la Bucuresti o scoala privata de scrima.
În Transilvania în schimb, datorita
mai ales populatiei sasesti, în prima jumatate a secolului al XIX-lea s-a desfasurat o activitate
de educatie fizica bine organizata, dupa modelul Turnverein-urilor din sistemul
german a lui Jahn-Eiselen. Tinerii sasi care studiau în Germania, au adus în
orasele Brasov, Sibiu, Sighisoara, Sebes, Bistrita, Medias etc., modelul
exercitiilor fizice practicate în scolile din Berlin si Leipzig: gimnastica la
aparate, scrima, tirul, înotul etc. Printre promotorii de seama ai acestor
actiuni, s-a aflat profesorul Stefan Ludwig Roth, care înca din 1882 a pus bazele
unui Turnverein în orasul Medias. Înfiintarea de Turnverei-uri la Brasov, Iasi,
Galati, Azuga, a determinat organizarea "Uniunii germane de gimnastica din
Romania".
În partea a doua a secolului al
XIX-lea, preocuparile concrete pentru dezvoltarea
învatamantului si implicit a educatiei fizice scolare, s-au materializat prin
aparitia unor reglementari oficiale, legi, instructiuni si programe:
- Legea instructiei din anul 1864, prin care s-a introdus gimnastica ca "învatatura obligatorie" în liceu, masura ramasa formala, din cauza lipsei de personal la aceasta disciplina);
- Reforma învatamantului din anul 1893, ocazie cu care gimnastica s-a introdus si în scolile primare.
- Au aparut si primele programe oficiale, care au stabilit continutul si volumul de ore pentru fiecare an, precum si instructiunile necesare aplicarii (Programa scolara de gimnastica din anul 1893).
14.2. Dezvoltarea educatiei fizice în
a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a fost în mod decisiv determinata de
activitatea unor personalitati, a caror contributie la organizarea si
conducerea acesteia, mai ales în mediul scolar, a fost remarcabila.
14.2.1.GHEORGHE MOCEANU (1831-1909) considerat parintele educatiei
fizice scolare din tara noastra, a fost un militant activ pentru introducerea
educatiei fizice în scoli. Timp de mai bine de treizeci de ani si-a dedicat
energia organizarii si conducerii activitatii de educatie fizica din sistemul
scolar si militar, dar si în înfiintarea unor societati sportive si în formarea
instructorilor si profesorilor de specialitate. Prin calitatile sale si prin
modul în care s-a implicat în aceste activitati a reusit sa atraga atenta si sa
obtina sprijin din partea multor personalitati ale timpului: generalul E. Florescu,
dr. C.Davila, B.P.Hasdeu, V.A.Urechia, s.a.
Nascut în satul Orman din apropierea
orasului Gherla, Moceanu a studiat la Gherla si apoi la seminarul teologic la
Blaj, remarcandu-se de la început ca un mare iubitor al exercitiilor fizice si
un foarte bun gimnast. Dupa perioada în care a fost acrobat într-o trupa
ambulanta, a predat gimnastica la cateva scoli din Cluj.
În anul 1862 se stabileste la Bucuresti, fiind angajat a profesor de gimnastica la
pensionul seicaru, din Calea Rahovei si apoi
la Colegiul Sf.Sava. Moceanu
nu s-a multumit doar cu latura practica a profesiunii sale, el a fost preocupat si de elaborarea unor
lucrari de specialitate. Adept al sistemului german de gimnastica, în anul 1869
a publicat o prelucrare a faimoasei "Deutsche Turnkunst“ a lui Jahn si
Eiselen, cu denumirea "Carte de gimnastica". Pe langa aceasta în
decursul anilor a mai publicat:
- “Gimnastica populara si rationala pentru uzul scolilor primare, secundare si superioare“ (Bucuresti, 1875);
- “Carte de gimnastica pentru uzul scolilor primare si secundare de fete“ (Bucuresti, 1887);
- “scoala de patinaj si înot“ (Bucuresti, 1892);
- “Memoriile mele asupra istoriei gimnasticii din Romania si asupra calatoriilor mele în întreaga lume” ( Bucuresti, 1895).
Moceanu a fost si un foarte apreciat
coregraf, ior ansamblul de dansuri folclorice condus de el a realizat numeroase
turnee la Paris, 1878,
Roma, 1882, Madrid, 1884, Calcutta,1886.
14.2.2.DIMITRIE IONESCU, profesor de gimnastica la Liceul
“Gheorghe Lazar“ din Bucuresti este autorul cartii “Istoricul gimnasticii si
educatiei fizice la noi“ aparuta în anul 1839. Activitatea lui a fost însa
remarcabila mai ales în domeniul realizarii unor programe de învatamant pentru
disciplina educatie fizica.
Într-un articol publicat în revista
“Gimnasticul roman" în anul 1892, profesorul remarca: “Gimnastica la noi
este introdusa de 28 de ani în scoli . Dupa atata timp, ea nu are azi o
programa, n-are nici o baza stiintifica si este lipsita de caracterul educativ
“.
Un an mai tarziu, în aprilie 1893,
Ionescu propune o programa pentru scolile normale primare de învatatori si
institutori, iar iunie 1893, Ministerul Instructiunii Publice, îl numeste în
comisia care va elabora “Programa generala si analitica a instructiunii
gimnasticii în scolile primare si normale de ambele sexe“, prima programa
oficiala de stat.
Alaturi de N.Velescu si Stelian
Petrescu face parte din comisia care în anul 1897 va alcatui o noua programa
analitica de gimnastica, fara aparate, atat pentru scolile de baieti cat si
pentru scolile de fete. S-au încercat cu aceasta ocazie, unele îmbunatatiri de
terminologie. Urmatoarele programe din anul 1899, scot în evidenta tendinta de
militarizare a educatiei fizice în scolile de baieti, în ciuda opozitiei
profesorilor, iar cea din mai 1903, pentru scolile primare urbane, rurale si
normale pune un accent mai mare pe gimnastica si pe pregatirea în scolile
normale a viitorilor dascali pentru nivelul primar.
14.2.3. SPIRU HARET (1851-1912) poate fi considerat principalul
organizator al educatiei fizice scolare. În cei aproape zece ani (1879-1899,
1901-1904, 1907-1910) cat a functionat ca ministru al Instructiunii Publice, a
reorganizat tot sistemul de învatamant, acordand o mare atentie îmbunatatirii
continutului predarii gimnasticii. A oficializat obligativitatea acesteia în
scoala, cu o ora pe saptamana pentru fiecare clasa si a separat educatia fizica
de instructia militara. Odata cu instalarea sa la conducerea ministerului, a
stabilit comisii speciale pentru realizarea programelor de gimnastica în
scolile primare, secundare si normale.
A hotarat introducerea în scoala a
jocului national “oina”, începand cu anul 1897, numind o comisie de specialisti
pentru elaborarea unui regulament unic al jocului. Pentru stimularea
dezvoltarii jocului, a instituit organizarea anuala a unui concurs
inter-scolar, cu echipe reprezentative din scolile romanesti, din Bucuresti si
din tara. La prima editie din luna mai 1899 au participat 18 echipe (cu aceasta
ocazie avand loc si serbari de gimnastica).
Din initiativa sa, la data de 21-24
septembrie 1904 a avut loc la Bucuresti, la Liceul “Gheorghe Lazar“, prima
conferinta pe tara a profesorilor de gimnastica, prezidata de catre profesorul
universitar Paul Bujor din Iasi si onorata de prezenta ministrului Spiru Haret.
La aceasta conferinta au participat 43 de profesori de educatie fizica care pe
langa dezbaterile asupra programelor, au asistat la lectii practice ilustrative
asupra exercitiilor gimnastice si au purtat discutii asupra jocurilor scolare,
a practicarii jocului popular oina si a dansurilor nationale.
Dupa trei ani, în 25-28 noiembrie
1907, tot în localul Liceului “Gheorghe Lazar" a avut loc a doua
conferinta pe tara a profesorilor de educatie fizica, la care s-au purtat
discutii asupra aplicarii programei de gimnastica în învatamantul secundar si
asupra terminologiei. Pentru prima data au avut loc discutii, privind
tendintele de introducere a gimnasticii suedeze în programele scolare.
Castigand tot mai multi adepti,
sistemul suedez de educatie fizica este viu discutat cu prilejul cursurilor de
perfectionare a profesorilor de educatie fizica, organizate în vara anilor 1909
si 1910. Pentru anul scolar 1909 -1910 noile programe de educatie fizica pentru
scolile secundare de fete, au adoptat sistemul suedez de gimnastica, iar peste
un an gimnastica suedeza se va introduce treptat si la baieti.
Conceptia progresista a lui S.Haret
despre educatie fizica s-a manifestat si prin luarea altor masuri destinate
propagarii acesteia pe plan national, desi a întampinat multe greutati, chiar
ostilitate din partea oficialitatilor. A intervenit la nivelul prefecturilor
judetene si oraselo pentru
a se sprijini înfiintarea de societati de gimnastica, de jocuri, de tragere la
semn, de natatie si de canotaj si organizarea de serbari locale si competitii
inter-judetene. A luat masuri pentru introducerea
jocurilor în aer liber la gradinitele de copii, începand cu anul 1910 si
organizarea unui sanatoriu la Predeal pentru coloniile de vara a elevilor, a
initiat turismul scolar, ca o recompensa pentru cei mai buni elevi ai scolii.
Pentru rezolvarea uneia dintre cele
mai acute neajunsuri ale domeniului, lipsa unui sistem de pregatire a cadrelor
didactice de specialitate, a oficializat scolile înfiintate de catre
societatile de gimnastica din Bucuresti si Iasi, pentru pregatirea cadrelor de
specialitate. Astfel Societatea de gimnastica din Iasi (pe baza aprobarii
ministrului, în anii 1904 si 1907) a pregatit 56 de profesori titulari si 18
suplinitori, iar Societatea “Înainte “ din Bucuresti (în anul 1912) a pregatit 39 de
profesori titulari si patru suplinitori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu