marți, 28 octombrie 2014

INCEPUTURILE EDUCATIEI FIZICE SCOLARE IN ROMANIA - CONTRIBUTIA UNOR PERSONALITATI LA DEZVOLTAREA EDUCATIEI FIZICE SCOLARE



              Începuturile preocuparilor pentru dezvoltarea educatiei fizice scolare pe teritoriul tarii noastre, sunt legate de epoca domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante (1774-1782) care printr-un hrisov dat în anul 1776 în Muntenia, aduce reglementari privind situatia învatamantului. scoala Sf. Sava din Bucuresti cu un profesor pentru predarea stiintelor si unul de gramatica se transforma în scoala superioara cu noua profesori pentru limbi straine, matematica, fizica, teologie etc. si se înfiinteaza înca doua scoli inferioare la Buzau si Craiova.
              În continutul hrisovului amintit se faceau referiri si la "exercitiile corporale" specificandu-se necesitatea introducerii lor în programul scolar: "dupa dejun, elevii fiecarei clase, cu supraveghetorul sau pedagogul lor sa faca gimnastica pentru exercitiu, în timp de o ora" sau "duminica, în zilele de sarbatori si în zilele saptamanii, elevii sa iasa o data sau de doua ori, cu supraveghetorul lor si 737d31h profesorul, în unele locuri din apropiere, pentru exercitii corporale".
              Inspirat de vechea cultura elena si de cea a secolului al XVIII-lea, domnul Munteniei a indicat practicarea exercitiilor corporale într-o perioada în care nici în scolile secundare europene educatia fizica nu-si gasise înca un satut precis în programele de învatamant. Intentia sa, deosebit de valoroasa nu s-a aplicat, dar trebuie consemnata ca o contributie teoretica la fundamentarea educatiei scolare.
În a doua jumatate a secolului al  XVIII-lea se poate vorbi despre aparitia primelor  semne a societatii de tip capitalist:
  • desfiintarea iobagiei în anul 1864,;
  • patrunderea  capitalului strain, construirea primelor cai ferate în anul 1867;
  • înfiintarea  Bancii Nationale si a sistemelor de credit capitaliste în anul 1880.
Necesitatea înfiintarii unui sistem de scolarizare care sa serveasca cerintelor impuse de dezvoltarea economica si politica a tarilor romane se face simtita, dar nuse poate vorbi despre preocupare pentru domeniul educatie fizica ci doar de actiuni sporadice. În prima jumatate a secolului al XIX-lea, pe baza Regulamentului Organic din anul 1832, din bugetul scolar al principatului Muntenia, au fost angajati doi profesori de gimnastica, unul la colegiul Sf.Sava din Bucuresti si altul la scoala centrala din Craiova. În regulamentul scolii apar urmatoarele instructiuni: "în timpul  pauzei se vor da scolarilor mijloace de a face exercitii gimnastice, care le pot întari corpul si îi fac îndrazneti; se vor pazi însa a nu se sui în copaci si de a nu alerga ".
              14.1. În aceasta perioada, dezvoltarea activitatii de educatie fizica a fost impulsionata de actiunile unor personalitati, cel mai  adesea cetateni ai unor tari din Europa unde nivelul de dezvoltare al acestui domeniu era mai ridicat. Italienii Luzzato si Spinzi care au  predat gimnastica la " Academia Mihaileana " din Iasi între anii 1840 - 1848, respectiv la corpul de pompieri din Bucuresti. Ultimul,  a fost angajat dupa Unirea Principatelor în 1859, de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca profesor de gimnastica si scrima la scoala militara din Iasi. Elvetianul Louis Seres, care  în anul 1848 a deschis la Bucuresti o scoala privata de scrima.
              În Transilvania în schimb, datorita mai ales populatiei sasesti, în prima jumatate a secolului  al XIX-lea s-a desfasurat o activitate de educatie fizica bine organizata, dupa modelul Turnverein-urilor din sistemul german a lui Jahn-Eiselen. Tinerii sasi care studiau în Germania, au adus în orasele Brasov, Sibiu, Sighisoara, Sebes, Bistrita, Medias etc., modelul exercitiilor fizice practicate în scolile din Berlin si Leipzig: gimnastica la aparate, scrima, tirul, înotul etc. Printre promotorii de seama ai acestor actiuni, s-a aflat profesorul Stefan Ludwig Roth, care înca din 1882 a pus bazele unui Turnverein în orasul Medias. Înfiintarea de Turnverei-uri la Brasov, Iasi, Galati, Azuga, a determinat organizarea "Uniunii germane de gimnastica din Romania".
              În partea a doua a secolului al XIX-lea, preocuparile concrete pentru  dezvoltarea învatamantului si implicit a educatiei fizice scolare, s-au materializat prin aparitia unor reglementari oficiale, legi, instructiuni si programe:
  • Legea instructiei  din anul 1864, prin care s-a introdus gimnastica ca "învatatura obligatorie" în liceu, masura ramasa formala, din cauza lipsei de personal la aceasta disciplina);
  • Reforma învatamantului  din anul 1893, ocazie cu care gimnastica s-a introdus si în scolile  primare.
  • Au aparut si primele programe  oficiale, care au stabilit continutul si volumul de ore pentru fiecare an, precum si instructiunile necesare aplicarii (Programa  scolara de gimnastica din anul 1893).
              14.2. Dezvoltarea educatiei fizice în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a fost în mod decisiv determinata de activitatea unor personalitati, a caror contributie la organizarea si conducerea acesteia, mai ales în mediul scolar, a fost remarcabila.
              14.2.1.GHEORGHE MOCEANU (1831-1909) considerat parintele educatiei fizice scolare din tara noastra, a fost un militant activ pentru introducerea educatiei fizice în scoli. Timp de mai bine de treizeci de ani si-a dedicat energia organizarii si conducerii activitatii de educatie fizica din sistemul scolar si militar, dar si în înfiintarea unor societati sportive si în formarea instructorilor si profesorilor de specialitate. Prin calitatile sale si prin modul în care s-a implicat în aceste activitati a reusit sa atraga atenta si sa obtina sprijin din partea multor personalitati ale timpului: generalul E. Florescu, dr. C.Davila, B.P.Hasdeu, V.A.Urechia, s.a.
              Nascut în satul Orman din apropierea orasului Gherla, Moceanu a studiat la Gherla si apoi la seminarul teologic la Blaj, remarcandu-se de la început ca un mare iubitor al exercitiilor fizice si un foarte bun gimnast. Dupa perioada în care a fost acrobat într-o trupa ambulanta, a predat gimnastica la cateva scoli  din Cluj.
              În anul 1862  se stabileste  la Bucuresti, fiind  angajat a profesor de gimnastica la pensionul seicaru, din Calea Rahovei si  apoi la Colegiul Sf.Sava.   Moceanu nu s-a multumit doar cu latura practica a profesiunii sale, el  a fost preocupat si de elaborarea unor lucrari de specialitate. Adept al sistemului german de gimnastica, în anul 1869 a publicat o prelucrare a faimoasei "Deutsche Turnkunst“ a lui Jahn si Eiselen, cu denumirea "Carte de gimnastica". Pe langa aceasta în decursul anilor a mai publicat:
  • “Gimnastica populara si rationala pentru uzul scolilor primare, secundare si superioare“ (Bucuresti, 1875);
  • “Carte de gimnastica pentru uzul scolilor primare si secundare de fete“ (Bucuresti, 1887);
  • “scoala de patinaj si înot“ (Bucuresti, 1892);
  • “Memoriile mele asupra istoriei gimnasticii din Romania si asupra calatoriilor mele în întreaga lume” ( Bucuresti, 1895).
              Moceanu a fost si un foarte apreciat coregraf, ior ansamblul de dansuri folclorice condus de el a realizat numeroase turnee la  Paris, 1878, Roma, 1882, Madrid, 1884, Calcutta,1886.
              14.2.2.DIMITRIE IONESCU,  profesor de gimnastica la Liceul “Gheorghe Lazar“ din Bucuresti este autorul cartii “Istoricul gimnasticii si educatiei fizice la noi“ aparuta în anul 1839. Activitatea lui a fost însa remarcabila mai ales în domeniul realizarii unor programe de învatamant pentru disciplina educatie fizica.
              Într-un articol publicat în revista “Gimnasticul roman" în anul 1892, profesorul remarca: “Gimnastica la noi este introdusa de 28 de ani în scoli . Dupa atata timp, ea nu are azi o programa, n-are nici o baza stiintifica si este lipsita de caracterul educativ “.
              Un an mai tarziu, în aprilie 1893, Ionescu propune o programa pentru scolile normale primare de învatatori si institutori, iar iunie 1893, Ministerul Instructiunii Publice, îl numeste în comisia care va elabora “Programa generala si analitica a instructiunii gimnasticii în scolile primare si normale de ambele sexe“, prima programa oficiala de stat.
              Alaturi de N.Velescu si Stelian Petrescu face parte din comisia care în anul 1897 va alcatui o noua programa analitica de gimnastica, fara aparate, atat pentru scolile de baieti cat si pentru scolile de fete. S-au încercat cu aceasta ocazie, unele îmbunatatiri de terminologie. Urmatoarele programe din anul 1899, scot în evidenta tendinta de militarizare a educatiei fizice în scolile de baieti, în ciuda opozitiei profesorilor, iar cea din mai 1903, pentru scolile primare urbane, rurale si normale pune un accent mai mare pe gimnastica si pe pregatirea în scolile normale a viitorilor dascali pentru nivelul primar.
              14.2.3. SPIRU HARET (1851-1912) poate fi considerat principalul organizator al educatiei fizice scolare. În cei aproape zece ani (1879-1899, 1901-1904, 1907-1910) cat a functionat ca ministru al Instructiunii Publice, a reorganizat tot sistemul de învatamant, acordand o mare atentie îmbunatatirii continutului predarii gimnasticii. A oficializat obligativitatea acesteia în scoala, cu o ora pe saptamana pentru fiecare clasa si a separat educatia fizica de instructia militara. Odata cu instalarea sa la conducerea ministerului, a stabilit comisii speciale pentru realizarea programelor de gimnastica în scolile primare, secundare si normale.
              A hotarat introducerea în scoala a jocului national “oina”, începand cu anul 1897, numind o comisie de specialisti pentru elaborarea unui regulament unic al jocului. Pentru stimularea dezvoltarii jocului, a instituit organizarea anuala a unui concurs inter-scolar, cu echipe reprezentative din scolile romanesti, din Bucuresti si din tara. La prima editie din luna mai 1899 au participat 18 echipe (cu aceasta ocazie avand loc si serbari de gimnastica).
              Din initiativa sa, la data de 21-24 septembrie 1904 a avut loc la Bucuresti, la Liceul “Gheorghe Lazar“, prima conferinta pe tara a profesorilor de gimnastica, prezidata de catre profesorul universitar Paul Bujor din Iasi si onorata de prezenta ministrului Spiru Haret. La aceasta conferinta au participat 43 de profesori de educatie fizica care pe langa dezbaterile asupra programelor, au asistat la lectii practice ilustrative asupra exercitiilor gimnastice si au purtat discutii asupra jocurilor scolare, a practicarii jocului popular oina si a dansurilor nationale.
              Dupa trei ani, în 25-28 noiembrie 1907, tot în localul Liceului “Gheorghe Lazar" a avut loc a doua conferinta pe tara a profesorilor de educatie fizica, la care s-au purtat discutii asupra aplicarii programei de gimnastica în învatamantul secundar si asupra terminologiei. Pentru prima data au avut loc discutii, privind tendintele de introducere a gimnasticii suedeze în programele scolare.
              Castigand tot mai multi adepti, sistemul suedez de educatie fizica este viu discutat cu prilejul cursurilor de perfectionare a profesorilor de educatie fizica, organizate în vara anilor 1909 si 1910. Pentru anul scolar 1909 -1910 noile programe de educatie fizica pentru scolile secundare de fete, au adoptat sistemul suedez de gimnastica, iar peste un an gimnastica suedeza se va introduce treptat si la baieti.    
              Conceptia progresista a lui S.Haret despre educatie fizica s-a manifestat si prin luarea altor masuri destinate propagarii acesteia pe plan national, desi a întampinat multe greutati, chiar ostilitate din partea oficialitatilor. A intervenit la nivelul prefecturilor judetene si oraselo  pentru a se sprijini înfiintarea de societati de gimnastica, de jocuri, de tragere la semn, de natatie si de canotaj si organizarea de serbari locale si competitii inter-judetene. A luat masuri pentru  introducerea jocurilor în aer liber la gradinitele de copii, începand cu anul 1910 si organizarea unui sanatoriu la Predeal pentru coloniile de vara a elevilor, a initiat turismul scolar, ca o recompensa pentru cei mai buni elevi ai scolii.
Pentru rezolvarea uneia dintre cele mai acute neajunsuri ale domeniului, lipsa unui sistem de pregatire a cadrelor didactice de specialitate, a oficializat scolile înfiintate de catre societatile de gimnastica din Bucuresti si Iasi, pentru pregatirea cadrelor de specialitate. Astfel Societatea de gimnastica din Iasi (pe baza aprobarii ministrului, în anii 1904 si 1907) a pregatit 56 de profesori titulari si 18 suplinitori, iar Societatea “Înainte “ din Bucuresti  (în anul 1912) a pregatit 39 de profesori titulari si patru suplinitori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu